Omul din spatele monitorului

Pentru ca probabil multi v-ati intrebat cine sunt, de ce scriu, ce e cu mine.

Sa o luam cu inceputul. Momentan, am 17 ani si ceva, sunt eleva a Colegiului National “Gheorghe Lazar”, profil socio-umanist, iar asta ar spune totul.

Dar, sunt mult mai multe de atat. As vrea ca pagina asta sa fie o fila de inceput pentru toti cei care vor sa ma cunoasca. Sunt o persoana extrem de sociabila – mult prea sociabila dupa unii -, dar introvertita in acelasi timp. Pentru ca imi tin pentru mine gandurile, sentimentele, ideile si anumite actiuni – lucru pe care incerc sa il remediez cu ajutorul blogului astuia atunci cand simt ca refulez.

Cu toate acestea, am o retinere in a scrie ceea ce vreau eu de fapt. Pentru ca imi este frica ca nu va fi aprobat, ca nu va interesa, ca este o porcarie – nu ma refer la trafic, ma refer la faptul ca daca scriu DOAR pentru mine, imi pot face blog-ul privat si cu asta basta.

Sunt o buna prietena – iarasi, uneori prea buna – pentru ca, din considerente tehnice – ii pun pe ceilalti inainte mea si astept ca lor sa le fie, urmand ca apoi sa ma gandesc la mine. E bine pe de o parte, dar foarte prost pe de alta parte. Am o multitudine de sentimente, o gama variata a lor, pentru orice zi, pentru orice actiune, pentru orice ocazie.

Citesc foarte mult – nu se va intampla niciodata ca in geanta/ghiozdanul meu sa nu gasesti o carte, trebuie neaparat sa fie – ceea ce m-a facut sa descopar multe lucruri noi, sa imi clarific anumite perceptii despre mine, sa am alte senzatii, sa ma gandesc de N ori pana sa iau o decizie, si … pur si simplu sa ma maturizez.

Experienta de viata? M-as subestima daca as spune ca nu. Pastrand totusi anumite proportii, nu vreau sa fac vreo paralela intre mine si altcineva. Acum discut doar de mine, in contract cu mine insami, ca o entitate a acestei lumi. Nu o sa ma consider niciodata un NIMIC, chiar daca probabil intru in contradictie cu multe dintre parerile filosofice ale unora. Nu o sa fiu un nimic atata timp cat eu imi cunosc adevarata valoare, cand stiu ca cu un zambet pot insenina ziua cuiva, ca atunci cand are nevoie de mine, voi fi acolo – pentru asta nu sunt nimic. Daca as fi raportata la cele 6 miliarde si ceva, nici macar atunci nu as spune ca sunt nimic – as spune doar ca sunt a 6-a miliarda si ceva parte a acestei lumi, si de asta, contez.

Nu sunt narcisista, nu sunt egocentrista, nu sunt egoista – pur si simplu sunt acolo daca ma chemi. Pentru ca am invatat sa iubesc viata, asa cum este ea, sa ma confrunt cu probleme, sa imi dau seama atunci cand nu sunt capabila sa rezolv o problema. Dar am incercat sa ii dau de cap asa cum am stiut eu si sa nu regret nimic – deciziile mele la un moment dat sunt bune ATUNCI, e foarte posibil ca la cateva clipe pe urma sa le regret, dar atunci au fost bune – ceea ce ma face sa cred ca sunt cu un pas inainte turmei.

Nu sunt un fashion-addict. Am un stil al meu, adica stilul in care ma simt bine. Daca am chef sa ies pe strada in rochie de seara pentru ca asa ma simt eu bine si sunt confidenta cu mine insami, asa voi iesi La mine totul e relativ, dar in acelasi timp totul este negru pe alb. Nu sunt o persoana complicata daca nu vorbesc despre mine insami – sunt totusi greu de cunoscut, greu de intrat pe sub pielea mea

Ah, si sunt Varsator, chestie cu care ma mandresc nespus de mult

Intrebari?