Gen … future like.

Mereu mi s-a parut fascinanta noaptea. Nu stiu cum e pentru altii, dar pentru mine reprezinta oaza de liniste in care ma omor cu paronime de genul venal-venial sau dublete sau mai stiu ce adjectiv demonstrantiv. Nu asta imi era ideea de post momentan. Doar ca o intrebare germineaza in subconstientul meu de ceva vreme si abia acum cunoaste o inflorire: de ce majoritatea oamenilor nu stiu ce vor sa faca in viitor?

Nu ma refer aici neaparat la cei de liceu, care nici pana in momentul de fata nu au putut lua o decizie referitoare la facultatea ale carei cursuri vor sa le urmeze, pentru ca asta ar include un spectru destul de larg de optiuni DUPA. Dar cunosc oameni care mai au putin si termina si nu stiu ce vor sa faca, care merg pe ideea de ‘oi vedea ce-o fi in momentul x’. Nici macar nu sunt preocupati de bani, cum este trendul, sau de cariera, sau de … ceva. Domina indiferenta.

De mica mi-a placut sa imi trasez viitorul. Nu cu referire la familie sau cu abordare la probleme personale, ci la cariera si viitor in plan profesional. M-am vazut mereu facand o anumita meserie, pentru care m-as darui trup si suflet si as cauta sa excelez. De ce, cu toata mass-media, cu tot progresul tehnologiei cu toata facilitatea pe care o intalneste astazi comunicatia, oamenii sunt din ce in ce mai putin informati de ei insisi. Mai mult, vad un trend dupa ‘90 incoace: majoritatea oamenilor care termina o facultate ajung sa lucreze in cu totul alte domenii decat cele inscrise pe specializare. Si ma intreb de ce. Sa fie oare din cauza ca pe vremea comunismului exista un examen de admitere dur? Ca nu oricine putea sa faca o facultate? Ca nu era imperios o asemenea calificare? Asta ar fi insemnat ca mai cam oricine intra intr-o institutie de invatamant superior, stia exact ce vrea sa faca. Azi … hm, da, e martie, ma duc la SNSPA. Ah,da, e aprilie, vreau la ASE. Mai? Vai, dar inca mai am timp sa invat pt Medicina. Iunie? Dumnezeule, cred ca dau la particulara. Grrreat.