Pentru ca abia acum am mai intrat pe blog si am citit comentarii. Si m-a amuzat teribil de mult ca deja am devenit celebra. Cum? Cititi articolul de AICI ca sa va amuzati mai mult decat cumplit. Inteleg ca sunt o mini vedeta in devenire, dar hai sa nu exageram intr-un mod atat de brutal.
Iar pentru cei care au lasat comentarii la posturile aferent, tin mortis sa va reamintesc ca a fost o o luare la misto incredibil de mare si ca imi pare rau daca nu v-ati prins. Nu am atacat in mod direct nicio clasa de oameni, vreo subcultura sau un grup. Daca va simtiti lezati, imi pare rau atunci, puteti lua lama si sa va taiati venele pe lung, ca sa apareti si voi la stiri, ca mine.
Si mi se pare destul de normal ca atunci cand dai un feedback despre un blog, sa citesti si alte posturi, nu doar pe cele care sunt facute pentru un anumit public si contin un anumit limbaj adaptat. Dar, ma rog, chiar nu stiu ce as putea cere de la un om care scrie pentru un tabloid de cea mai joasa speta. Poate doar sa ii spun ca imi pare rau pentru faptul ca este un frustrat din punct de vedere intelectual, ceea ce este destul de insipid. Pentru ca daca ar fi vrut cu adevarat sa imi comunice ceva legat de acel stil si de capacitatile mele intelectuale, ar fi putut foarte bine sa poarte o discutie in privat si nu sa se faca mare “show”.
Dar ceea ce imi place mie este ca destul de multi oameni nu stiu sa citeasca printre randuri. Ah, si a propos, parintii mei imi citesc jurnalul online cu regularitate. Pentru ca ei, fiind oameni cu destula carte, stiu sa faca diferente intre fantastic si realitate. Chestie care se invata in clasa a 6-a. 
