Break time

Ca sa sufar un pic de mine, ca sunt in pauza de voluntariat la Cercul Militar si am timp sa imi expun nitelus niste idei [ da, da,  stiu, nu imi mai incap in piele ]. Pe langa faptul ca sunt racita si ca toti cei din comisie au ras de mine [ thank you, guys 8-| ], totul e bine si frumos, atmosfera mai mult decat ok, oamenii de aici sunt ‘high over top’ si nimic rau de zis. But, then again, nu asta era scopul.

Mi s-a spus ca am niste conceptii ciudate. First of all, nu stiu ce inseamna sa ai conceptii ciudate, pentru ca principiile nu se clasifica intre bine si rau, nu este un ego care face aceste discernamant, ci ele doar exista. Dar, nu stiu, eu una m-am saturat de oamenii care ma inconjoara si de care, in proportie de 90% lumea s-ar putea lipsi de ei cu usurinta. Condamn multe chestii, dar nu pot trece peste prostie si ignoranta, oricat de mult as incerca. Nu mi se pare normal ca in ziua de azi sa fii lipsit de preocupari si de interes pentru ce se intampla langa tine, in conditiile in care accesul la tehnologie este instant and fucking world-wide. It’s called WWW. Dar preferam cu totii sa stam pe clasicul messenger, sa dam mass-uri lipsite de importanta, sa citim bloguri pe care pornim discutii samd.

Personal, sunt aproape total impotriva messengerului. Pentru numele lui Dumnezeu, daca ai ceva de spus, pune mana pe telefon, intalniti-va in oras si discutati. Mi se pare lipsa de respect, interes, atentie si mai stiu eu ce sa vorbesti cu cineva pe messenger despre o problema majora. Iar toate discutiile sunt la modul “Buna, ce faci?”. Poate si din cauza ca am cunostiinte in domeniu, dar limbajul corpului conteaza foarte mult. Si nu numai: tonul vocii, mimica fetei, modul in care o spui se poate interpreta. Pe net, totul este vag, lipsit de viata, banal si trist. Suntem o natie de introvertiti, care nu stim sa ne exprima sentimente, cream masti pentru a ne ascunde identitate, nu ne mai gasim eul si suntem intr-o continua ratacire cu noi insine.

Refulez. Nu poti incepe o relatie pe net, nu este locul de facut declaratii, de vorbit, de discutat. Argh. Trecand peste. Nu mai vad in jurul meu notiunea de normalitate. Mi s-a cam acrit sa vad tipe de 15-18 ani cu tipi cu a caror varsta este >= 25 doar pentru ca au bani, masina, si pot sa le intretina, sa le duca in cluburi de fite si sa se dea mare si tare. Puneti-va anunt cu dame de companie si castigati un ban cinstit. Cand e vorba de iubire, e altceva, momentan eu atac o singura categorie.

Ok, inteleg ca e varsta la care tooaaaataaaa lumea trebuie sa acumuleze experienta, sa schimbe ‘partenerii’ ca pe sosete, doar ca sa vada cum e si cu altul/alta. Dar totusi, la un moment dat ai nevoia de stabilitate. Desi stiu ca acum ma contrazic, pentru ca mai devreme am spus ca noi ca indivizi primam ca entitate, dupa care vin raporturile sociale, avem nevoie de cineva care sa fie ‘acolo’. Chit ca acum probabil orgoliul multora se va trezi la viata si va incepe a rage, nu este totusi ‘dragut’ ca atunci cand aveti o problema, oricat de minora, sa puteti vorbi cu acel cineva care mereu va va asculta? Friends come and go, poate ca nu au timp, poate ca au altceva de facut, poate ca ii doare undeva de problemele voastre cand ei au altele pe cap, dar acel ‘el/ea’ va fi oarecum mereu disponibil. Dar cui ii pasa de asta?

Fetele sunt curve si barbatii sunt porci sau prosti. Vorbeam la un moment dat de emanciparea femeii. Ok, noi ca femei vrem slujbe la fel de bune ca ale barbatilor, platite la acelasi nivel, vrem aceleasi drepturi, sa nu mai fim discrimante, si totusi … vrem flori, bomboane, bunastare, sa ne caute nod in papura, sa ne suporte cand avem PMS, sa ne inteleaga la menopauza, cand nu avem chef, cand ni s-a rupt o unghie, cand nu ne sta parul bine etc. Hai sa ne faca si statuie si sa ne venereze, daca tot am inceput pe drumul asta. Nu spun sa facem acelasi lucru, dar cu totii suntem ocupati, poate ca sunt eu dusa cu capul, dar oamenii trebuie intelesi. Nu trebuie sa avem pretentia ca ei sa stea dupa fundul nostru tot timpul, si dupa task-urile noastre, cand probabil si ei sunt la fel de ocupati, daca nu chiar mai mult. Trebuie sa dam dovada de o mica intelegere.

Not many of us live in that fairy tale with happy ending. For those who do, allow me to take a toast. Suntem oameni, supusi esecului, dezamagirilor. Ceea ce ne deosebeste este forta cu care ne ridicam sa mergem mai z departe, ceea ce tine de ’self-motivation’ si de puterea ego-ului nostru. Nu putem cere celorlati sa faca acelasi lucru ca si noi, pentru ca nu suntem identici. Reactionam diferit la stimuli, ceea ce ne face unici si ne da nota de individualitate.

Ca zodie, teoretic nu ar trebui sa stau locului, sa ma duc incoace si incolo si sa uuuuuu :)). Surprinzator este ca sunt destul de calma in momentul in care ma cunosti si destul de rezervata. Nu stiu de ce, dar cand toate chestiile in jurul meu se petrec cu o viteza cutremuratoare, eu simt nevoia sa bat un pic pasul pe loc si sa ‘take a deep breath’. Simt nevoia sa analizez, sa devin rational si totusi sa ma las condusa de sentimente, sa ramana o particica din mine pe unde am trecut, sa stiu ca am insemnat ceva. Simt nevoia sa ies in evidenta si totusi sa fiu banala. Cand toata lumea vrea sa fie ‘brilliant’, sa faca 3 lucruri deodata, sa fie cu un pas in fata liniei de front, eu vreau sa fiu acel pion mic, dar insemnat.

O sa revin. 1000 de cuvinte e deja prea mult.