.

N-am mai scris de ceva timp, nu am mai avut starea necesara, nu am mai avut timpul pentru a o face intre Cercul Militar si Palatul Parlamentului, intre scoala si Summit, intre prieteni si dorinte. Sunt racita si epuizata. Am pus punct unei situatii si ma simt mult mai bine, sunt mai libera, simt cum aripile mele incep sa creasca si sa se simta in elementul lor. Vreau sa fiu libera, dar vreau sa ma tina cineva cu picioarele pe pamant. Sa fie langa mine, sa imi zambeasca, sa stam de vorba pana cand apare seara si vine frigul.

 Am avut nevoie sa fiu singura pentru ca, pana la urma, mai intai suntem noi, ca individ si pe urma ca individ raportat la o societate. Iar totul e bine si frumos in relatii ( de orice natura ) pana cand chiar ai nevoie de cineva care sa te ajute cu ceva. Atunci vei constata cu stupoare ca tot tu ti le rezolvi in proportie de 80%. Trist, dar adevarat. M-am plimbat singura prin Cismigiu in singura zi in care a fost frumos si am plecat de acolo schimbata. Nu mai facusem asta de ceva timp si am realizat ca Cismigiul este pentru mine acel ‘ceva’ care te trezeste la realitate. Happy end-urile ni le cream noi in functie de moment, ele nu mai exista.

Am nevoie acum sa ma daruiesc unei persoane. Si nu fizic. Simt nevoia sa iubesc, sa ’spread love’, sa zambesc incontinuu, sa nu am grija zilei de maine, sa nu stiu cum ma cheama, sa ma tina in brate si sa adorm acolo … sa redevin copil si sa ma cuibaresc la sanul lui stiind ca sunt ocrotita. Sa nu imi pese daca ma apuca plansul sau daca nu ma mai pot opri din ras, sa privesc lumea cu alti ochi … sa fiu eu.

Mentalitate

Ma uitam ca mi-am facut un numarul de vizitatori constanti datorita rubricilor legate de sex&co. Pentru ca asta este la cautare. Problema e ca nu asta sunt EU. Nu asta ma caracterizeaza pe mine, ca entitate, nu asta imi gadila mie eul meu seducator si plin de viata. Da, sunt o persoana deschisa, open-minded, joviala, energica si plina de buna dispozitie. De ce ar trebui sa fie asta interpretata altfel?Traiesc cu intensitate orice moment.

Am o relatie de 2 saptamani in care pot pune suflet la fel de mult ca in una de 5 luni. Nu pot sa imi bat joc de oameni. Probabil ca sunt draguta, desteapta, amuzanta. Sau poate ca nu. Nu asta este subiectul discutiei. Sunt o persoana ciudata, probabil cum nu se mai gasesc. Imi place sa ascult, imi place sa descopar, imi place sa inteleg. Imi place sa pun accent pe fiecare sentiment si gest. Sa visez cu ochii deschisi cand trebuie, sa fiu indragostita de o persoana pe care nu o cunosc, sa dansez pe muzica in camera mea si sa ma cred vedeta. Pentru ca in universul meu pot face ceea ce vreau.

Nu stiu de ce scriu aici. Pentru cei 500 de oameni care vin zilnic cautand raspunsuri despre sex? Cred ca mai degraba scriu pentru mine. Imi place sa fiu inconjurata de prieteni, nu stau locului, dar cu toate astea sunt o singuratica. Pastrez o anumita distanta pana la care imi expun sufletul, de teama de a nu fi ranita. Dar ma daruiesc cu totul atunci cand cineva merita. Imi place sa zambesc - mai mereu voi face asta. Imi place sa fiu a cuiva, sa stiu ca ma poseda si ca imi impune limite. Am nevoie sa fiu limitata, altfel as apartine acestui Univers si nu as sti unde incep si unde ma termin.

Nu imi place sa abandonez, nu imi place sa imi las deoparte ideile atunci cand am dreptate. Nu imi place sa fiu trecuta cu vederea. Nu imi place sa fac parte dintr-o turma. Vreau sa fac nota distinctiva. Stiu ca totusi, la prima impresie, sperii oamenii din cauza ca am o personalitate puternica. Pentru ca vorbesc mult, pentru ca gesticulez, pentru ca sunt inovatoare, iar a fi prieten cu mine inseamna sa fii prieten cu inca 500 de oameni.  Nu te supara pe mine daca par superficiala; nu sunt. Dar daca sunt matura 24 de ore din 24, care ar mai fi farmecul?

Vreau sa am pe cineva alaturi pe care sa il inteleg si sa ma bucur de el. O relatie in care gesturile sa tina loc cuvintelor. O impreunare de maini sa faca mai mult decat un ‘te plac’ sau ‘te iubesc’. O privire de-a lui sa imi spuna exact ce am gresit, fara sa imi atraga atentia. Vreau sa nu mai repet greselile pe care le-am facut. Idealul meu nu e de a merge in cluburi, de a sta sa beau si sa fumez. Ci sa zambesc in bratele lui, sa simt ca este al meu, atunci cand suntem in gasca sa stiu ca ma simt protejata si ca suntem un ‘el si o ea’.  

As vrea

As vrea sa fii. Sa vii la mine, asudat si obosit, sa ma iei in brate si sa ma invarti. Sa rada Soarele asupra noastra in timp ce te sarut si imi infig mainile in parul tau. Sa te privesc si tot ce sa pot face e sa zambesc, pentru ca nu pot scoate un cuvant. Sa imi iei capul in mainile tale, suvite brunete sa iti mangaie fata si sa ma privesti si nimic mai mult. Asta in timp ce ma tii in brate deasupra ta. Sa rad pentru ca te-am gasit; sa te tin si sa nu iti mai dau drumul. Sa stiu ca se uita ceilalti la noi si ne invidiaza pentru puritate. Sa stam sa aberam despre Kant si Sartre, sa uitam notiunea timpului, sa dam dracului maturitatea pe care o avem si sa ne bucuram de noi. Sa ascultam Oasis cu Wonderwall si sa ne doara fix undeva de ce va fi peste un minut. Sa lasam aparentele deoparte si sa trecem peste bariere.

Sa nu stiu cine esti, sa te cunosc abia acum, sa vreau sa te simt, sa ma daruiesc tie intr-un moment de nebunie, sa nu regret vreo clipa, sa nu imi pese, sa strig in gura mare ca iubesc si imi place, sa acord libertate. Sa stau ore intregi in fata oglinzii si pe urma sa vii, sa imi spui ca sunt frumoasa asa cum sunt si sa ma ai. Sa beau ciocolata calda cu aroma de portocale si migdale in timp ce stau in bratele tale si citesc Liiceanu. Sau Paler.

You confuse me in a way that I’ve never known. As vrea sa adorm langa tine si sa ma trezesc in miez de noapte doar privindu-te. Sa stau sa iti simt parfumul si caldura trupului si sa nu vreau sa te pierd pentru nimic in lume. Sa simt romantismul la adevarata lui valoare, dar sa imi pastrez notiunea de adolescent. Sa redevin copil, sa iubesc, sa nu am griji.Sau sa ma duc naibii. 

Daddy, where’s my magic ball?