Hai sa ne scutim reciproc.

Dupa o saptamana in care am stat frumusel la munte, la draga mea colega de banca si prietena Raluca, careia trebuie sa ii multumesc pentru gazduire, trebuie sa recunosc ca m-am scarbit. Si nu de ea, cum probabil ati fi tentati sa credeti, ci de cu totul alti factori.

Ca sa continui cu imaginea mea de “Hai sa ne bagam pula in Romania, ca suntem o natie de cacat“, este absolut inuman sa vina ambulanta pe partia Kalinderu de 11 ori intr-o zi datorita celor care sa dau cu capace de wc stilizate (aka copaitze), sanii de plastic, celofane si blugi (da, daca sunt mai plastici, aluneca ). Fata de anul trecut, frecventa accidentelor (adica numarul total raportat la numarul de zile) a fost mult mai mare pentru ca acum ii obliga sa se duca cu telescaunul pana sus, unde e cica partia de “cocalari”, pentru ca jos nu mai au voie. –> Telescaunul ia mai multi bani, oamenii se dau ca nebunii, partia e mai inclinata, ZBANG! copacul se ia sigur in brate.

Sunt mai mult ca sigura ca printre cititori sunt destul de multi schiori, placari. Booon! Nu va vine sa le dati cate un ski sau o placa in cap de fiecare daca cand intra in mijlocul partiei sau, si mai rau, in voi? Hai sa va explic frustrarea mea pana la capat: schiam eu frumos in mijlocul partiei, ma duc pana in lateral sa fac un viraj (Ca acolo era mai buna zapada si eu nu mai avem canturi) si DOBITOCUL ma vede, si isi da drumul. De oprit, P*LA. Cum dracului sa ma opresc cand eu tocmai viram? Si ma ia RATATUL ALA AL SOCIETATII din plin, cad de doua ori in cap, vanatai, minor bruises. Ce ma oftic este ca nici macar nu s-a oprit. S-a duuuus mai departe. Iar eu mi-am ratat sansa vietii de a sparge cuiva capul. Trist.

Preturi mari la telescaun, dar asta stie toata lumea. Oameni ok, dar primeaza cei “cool”, care merg pe partiei in pantaloni de trening NIKE sau ADIDAS si se dau mari schiori pentru ca merg pe cur. Ca sa nu luam in considerare ceasurile mari si sepcile cu auriu. Bleah! * do the monkey, come on, do the monkey ) *

Schimband complet subiectul, sunt oameni care chiar nu se simt, orice le-ai zice. Iar astia intra in categoria de “nesimtiti notorii”, carora chiar nu ai ce sa le faci. Daca ti se spune, daca ti se atrage atentia ca esti peste limita cu mult, de ce naiba mai continui? Ca te crezi mare si tare si de fapt nu esti? Da, asta a fost un motiv care a “pretty messed up” the whole holiday. Aveam inside jokes, “Carne de copil” ), dar la un moment dat nu a mai avut nimic niciun farmec. Si este extrem de aiurea sa incerci sa eviti oameni cu orice pret numai din instinct. Aveam mult mai multe pretentii.

Dar … am ras, am fumat narghilea si am descoperit ca aroma nu se simte orice i-ai face ), am facut carbuni, m-am uitat la astia care au fumat iarba cat de fericiti sunt ) Am baut ciocolata calda si am citit Maitreyi si Tai-Pan, m-am dat pe schiuri si mi-am facut vanatai. Mi-am cumparat BUFF * daca nu aveti asa ceva nu ati trait pana acuma * si tot drumul in intercity personal (pt ca e mult mai comfortabil ) ) am incercat sa gasesc tot felul de modalitati cum sa mi-l pun ) La un moment dat reusisem si sa fac un fluture Am avut parte de o experienta ft placuta cand am plecat, pentru ca aveam un caine in vagon care nu statea o clipa locului si am ras cu lacrimi. A fost frumos.

Am invatat niste chestii totusi: oameni pun la suflet cam tot ceea ce li se intampla, oricat de mult se zbat sa nu recunoasca asta. A plange e ceva omenesc, chiar daca te vede altcineva; nu e semn de slabiciune. O pasiune poate degenera comportamente pe care nu le mai constientizam si pe care nu le mai putem controla si intelege in acelasi timp. Pierzi niste oameni doar pentru ca cineva are o gura prea mare sau este prea badaran…

Ma intreb cum ar fi daca nu as invata nimic?