Long time, no… whatever

Heh. Da, am revenit pana la urma. Nu am mai plecat pe nicaieri din Bucuresti in ultima saptamana, fundul meu nu se mai misca nici pana incepe scoala, asa ca este un foarte bun moment sa imi reiau activitatea. Prin acest anunt, tin sa imi felicit cititorii, care sunt mereu alaturi de mine, si la bine si la rau *blushing and crying*. Lasand orice urma de amuzament la o parte, rezumatul verii asteia.

Cum era si in postul anterior, am plecat in Anglia 3 saptamani. Cursuri de jurnalism, am invatat lucruri noi – care nu tin neaparat de acest domeniu, dar vor duce la o comunicare si o exprimare mai buna -, si am ras, m-am simtit bine, m-am distrat, am vizitat Londra. Am ajuns in Bucuresti obosita vai de viata mea, dar per total, oboseala a fost lucrul de care nu mi-a pasat niciun pic – doar eu am avut 50 de kilograme de bagaje de carat pana la avion )

2 saptamani in Bucuresti in care am mai stat si eu cu prietenul meu, de care mi-era foarte dor, ceea ce duce iarasi la o lipsa de timp de scris pe blog. Si cum eu nu pot sa scriu un post de 10 randuri in care doar sa imi salut fanii si sa imi prezint nu stiu ce idee macroscopica  am preferat sa imi fac o (re)intrare triumfala, tocmai pentru a omagia cum trebuie aceasta reaparitie a mea pe mica scena a vietii noastre efemere.

Pana la urma, vazand statisticile, dublate de frenezia oamenilor de a mai scrie ceva, am zis ca mi-a priit si vacanta cu mama mea in Turcia de 12 zile, si asta o saptamana de dormit cate 12 ore pe zi – de la anu` intru la 7.30 dimineata, a trebuit sa imi fac rezerve de somne – si am zis sa ma apuc.

Cu toate astea, va mai tin in suspans pana diseara, moment in care voi vedea efectul lecitinei pe care o iau de ceva vreme – se stie ca lectina ajuta la transmisia impulsului nervos -, ceea ce ar inseamna ca pot scoate ceva bun din mine – sper ca nu o sa transpir prea mult. Pana atunci, va invit sa lasati 2-3 randuri in care sa imi spuneti pe unde v-ati mai miscat voi fundurile vara asta ;;) Ciao!