I mean .. unele sunt ok, normele. … dar altele .. get a job!
Ieri
Search
Views
simbolul arborelui
3
sex drugs and rock’n'roll
1
pasarelele
1
sex drugs rock’n roll
1
exemple de neologisme noi
1
Nota mea : Wtf is ` emo bang`?
Alaltaieri
Search
Views
mituri in care oamenii reprezinta echili
2
belle de nuit
1
pictures of world war 2
1
aforismele lui Lucian Blaga
1
stupid emo
1
2007-03-24
Search
Views
war pictures
2
idei majorat
1
belle de jour
1
world war
1
Sex prin telefon? Do I look like some kinf of pervert? Don’t answer!
2007-03-23
Search
Views
belle de nuit
4
world war 2
3
dama de companie
2
pictures
1
Acum devine interesant. `Dama de companie` si `Cum sa ma masturbez in cel mai placut mod?`. For English, press 1. For both of them, call me. We can manage what your hand can’t.
2007-03-22
Search
Views
belle de nuit
8
am i emo
3
am i emo?
1
wordpress rock
1
`Relatie prietenul meu s-a schimbat`. Ok .. and my problem is … ? Go and let yourself fucked by another one. Sheeesh.
2007-03-21
Search
Views
world war 2
5
world war 2 british soldier
2
cultura in ziua de azi
1
omul stravechi
1
rock
1
fun fun sex
1
emo photos
1
FRUSTRAREA LA ADOLESCENTI
1
Fun, fun, sex! Uuuuh .. dildo! *drolling*.
PieS: Le-am pus pe toate, ca am vrut sa vedeti si voi ca nu am un blog chiar atat de inculti. In curand o sa-l ajung pe Nihasa cu intrebarile: daca ma uit la un penis, raman insarcinata? Raspuns: depinde cu ce te uiti.
Invitata la filmul mai sus numit, am ramas cu un mare WOW. Ok, we all know the history about the Spartans, but, my God, the way the directors managed to realise the plot is absolutely fantastic. Si .. sa incerc sa detaliez.
Faptul ca au avut actori obscuri a fost un mare avantaj. Probabil ca daca ar fi jucat Brad Pitt sau Rusell Crowe in aceasta pelicula, efectul nu ar mai fi fost cel scontat ( nu aduc niciun fel de jignire celor care ii idolatrizeaza pe acestia). Povestea este arhicunoscuta. `The Great Sparta`. And that says it all. Stiam din carti despre tehnicile de lupta ale Spartei, pentru care erau renumiti la vremea respectiva, dar modul in care este evidentiata, este pur si simplu genial.
Ideea de principii morale, de libertate impinsa pana la extrem, soldata in final cu moartea, este reflectata intr-un mod surprinzator de placut, fara a fi dramatic. Forta de care dau dovada actorii este nemaipomenita, facandu-ne (cel putin pe mine) sa reflectam la valorile morale alea societatii cotidiene. Desi poate primara ( in sensul de obicei al fiintelor primitive ) pentru unii, libertatea este ceea ce ne individualizeaza, baza de la care au luat nastere societatile moderne. In vremea actiunii filmului, spartanii sunt cei care lupta indarjiti, cu pretul vietii, pentru libertatea pe care au castigat-o candva.
Neam de razboinici, antrenati pentru a-si apara atat societate, statul, dar si familiile, spartanii sunt instruiti sa nu se teama. Sa nu accepte ideea de retragere sau de supunere. Ci, daca este cazul, sa moara `pe scut`. Desi voi fi numita `spoiler`, trebuie sa concep o idee de rezumat.
In momentul in care Sparta se vrea cucerita de catre Imperiul Persan, condus de Xerxes, Leonidas, marele conducator al acesteia, omoara pur si simplu mesagerii pentru ca au indraznit sa ii insulte sotia ( regina Spartei ) si sa aduca la cunostiinta faptul ca, nepredandu-se, Sparta va fi transformata in sclavi in totalitate. Motiv de la care porneste tot razboiul. In ciuda faptului ca Oracolul nu ii da binecuvantarea pentru a se avanta in lupta, aceasta avand in loc in timpul unor sarbatori mari, Leonidas, impreuna cu 300 de soldati, porneste la lupta, la atac, pentru a-si apara principiile.
Lucru demonstrat cat se poate de genial. Culorile filmului sunt pur si simplu impecabile. Fiecare scena este prezentata intr-o gama diferita de culori, in concordanta cu ceea ce trebuie sa transmita si de evenimentele care vor avea loc. Unghiurile din care a fost filmat sunt extrem de bine alese, reusind sa transforme intreaga actiune in ceva magnific, nemaivazut, nemaiauzit (scris exact ca la tara).
Regulile riguroase de instruire ale razboinicilor sunt cele care le vor aduce pierirea. `Insensibilitatea` de care dau dovada, atat femeile, cat si barbatii, ce nu lasa loc de afectiune, va fi cea care va da nastere anumitor regrete.
Cu toate acestea, Leonidas nu lupta pentru faima, nu lupta pentru bani. Ii este propusa functia de comandant peste intreaga Grecie in schimbul supunerii, insa acesta o refuza. Nu faptul ca va muri in lupta este cel ce ii confera aceasta `usurare de sine`; ci faptul ca lupta pentru niste principii, care vor fi spuse ani de-a randul si care vor ramane in istorie.
Intreaga lor armata nu se bazeaza pe o ierarhizare. Armata spartana lupta ca `unul`: sunt un singur grup, compact. Numai asa pot face fata armatei `nenumarabile` persane. Scenele sunt grandioase, raportul dintre spartani si persani batand la ochi.
Asa cum ne spune istoria, spartanii ar fi castigat cu siguranta aceasta batalie daca nu ar fi fost un tradator. Un om ce vrea ceea ce nu i s-a putut oferi o viata intreaga: bani si femei. Atata tot. In consecinta, ii tradeaza. Moartea Spartei este solemna, resemnata.
Sunt atat de multe lucruri pe care as putea sa le numesc despre aceasta productie. Numai ca mi-ar lua cateva pagini. Unul din ele ar fi coloana sonora, aleasa exceptional de bine, alipindu-se cadrelor perfect. Si simtul umorului, la care se adauga ironia. Perfidie, masti, ignoranta, tradare. 4 cuvinte ce au schimbat istoria Spartei.
O sa inchei aici. Nu pentru ca nu as mai avea ce sa adaug. Dimpotriva. Este un film ce nu trebuie urmarit acasa, ar fi o blasfemie (cel putin din punctul meu de vedere ).
Acum mi-am amintit. A spus cineva ca filmul este prea `teatral` jucat. Dar acest `teatru` da senzatia de autenticitate, amplifica sentimentele, accentueaza minusurile.
Am ramas cu o urma de regret. Film pe care multi nu il vor intelege sau il vor numi ` un film de actiune in care se bat unii cu altii, fara actori cunoscuti, si unde se varsa sange`. Este mult mai mult de atat. Filmul in sine este o idee pierduta astazi, si care nu mai poate fi regasita, este ceea ce ne creat, motivul pentru care suntem ACUM, AICI.
Cu adevarat, spartanii de la T(h)ermopile au fost eroi. In toate sensurile acestui cuvant.
Nereferindu-ma la reclama de la Olinth legata de tipele care merg cu o cheie franceza de nas, as incerca sa scot un post despre libertate, cel putin in opinia mea.
Mereu auzim notiunea de `libertate`, in diferite contexte, mai mult sau mai putin realiste.
Conform DEX-ul (Dictionar Explicativ Roman),
libertate = s.f. Posibilitatea de a actiona dupa propria vointa sau dorinta; posibilitatea de actiune constienta a oamenilor in conditiile cunoasterii (si stapanirii) legilor de dezvoltare a naturii si a societatii.
Totusi, stau si ma intreb, in ce conditii sunt respectate toate dogmele de mai sus in aceasta societate filistina? Ok, deci, daca sunt un om liber, inseamna ca pot sa fac ceea ce vreau ( asa cum zice prima definitie); in acelasi timp, trebuie sa fiu constienta de ceea ce fac si sa imi asum responsabilitatile conforme cu regulile societatii.
Si cand devin eu constient? De ce sunt constienta de actiunile mele la 18 ani si nu la 17? Pot sa am o mentalitate peste medie, sa fiu cu un pas inaintea celorlalti, pentru ca stiu cum sa ma educ. De ce inainte de majorat nu pot sa iau anumite decizii? Pentru ca, da, s-ar crea un haos total in lumea asta din cauza oamenilor `extraordinari` care se vor bate cu pumnii in piept in scopul de a controla lumea.
Presupunand ca as trai intr-un `vid` ( adica o societate fara influente din exterior ), insusi faptul ca mi se impun anumite reguli nu inseamna o ingradire a libertatii? Admit, insa, ca societatea, in continua dezvoltare, a reusit sa puna bazele unui sistem oarece bine pus la punct, cu `binele` si `relele` lui. Dar, daca eu incerc sa filmez ceva in fata Ateneului, sa fac o reclama, un ce vreti, de ce sunt luata de jandarmerie la intrebari? Nu e totusi liber?
De ce sunt obligata sa semnez la scoala hartii in alb? Si de ce, daca eu nu semnez, semneaza altcineva in locul meu? Dar, mai presus de toate, de ce nu imi pot exprima parerea intr-un discurs de fata cu toti ceilalti fara sa fiu cenzurata, desi nu folosesc injurii, ci doar pun pe sticla ceea ce se ascunde?
De ce in momentul in care cineva vrea sa iasa din sistem este judecat pentru ca nu mai este in linie cu principiile etice stabilite pana atunci, recurgandu-se astfel la o indoctrinare majora (as putea spune chiar indobitocire pana la urma). Avem acces la tehnologie si la informatie, de aproape ca ne putem face si arborele genealogic prin intermediul internetului. Cu un simplu click ne putem cumpara ultima carte aparuta pe vreun site sau un cd. Dar, in ciuda tuturor acestor lucruri, libertatea este ingradita.
Cel mai clar exemplu de indobitocire este SUA. Cum se poate ca, in urma atentatelor din 11 septembrie, sub pretextul ca vin teroristii peste ei, sa interzica anumite publicatii si sa poata viola oricarui cetatean atat corespondenta, cat si convorbirile telefonice? [ capitolul de manipulare prin mass-media nu mai intra in discutie ]. Iar, ceea ce ma frapeaza este ca nimeni nu a comentat nimic. Ca, da, este `pentru binele patriei noastre`. Hal de libertate!
Nu pot vorbi despre democratie la varsta mea, decat din prisma a ceea ce vad. Dar cum in jurul meu va numai coruptie – pana si pentru a iti inscrie copilul la nu-stiu-ce gradinita care are nu-stiu-ce renume -, ce pot sa mai cer? Sa imi aleg eu optionalele pe care sa le studiez anul viitor? De ce? Pentru a consuma pasta pixului pe hartia pe care o printeaza ei? Ce, anul trecut nu le-am ales? Si? Studiez macar jumatate din ceea ce vreau? Nu. Atunci?
Sau sa fac referendum sa schimb o profesoara. Cu motive intemeiate. Daca ma duc la Directiune, cu toata lista cu semnaturi cu tot, o sa se faca ceva? Nu, pentru ca probabil sunt mult prea ocupati cu chestiile care le aduc bani. N-au timp si de tampenii d-astea.
Uneori, imi doresc sa am si eu o putere de decizie. Sa fiu un mare `mahar`. Si prost, dar macar sa fiu. Sa vad si eu cum e sa tina cineva o prelegere, si pe tine sa te doara undeva, ca apoi sa zici un cuvant si sa-l dai dracului p-ala. Ce conteaza ca el are dreptate? Eu am bani si influenta. Iar aici punem punct, pentru ca orice altceva este inutil.
Poate ca as vrea sa tin un discurs despre tot ceea ce ma deranjeaza in sistemul nostru – la nivel de liceu, pentru ca mai mult nu pot sa ma pronunt, neavand cunostiintele necesare. As fi curioasa daca as putea sa ma exprim liber. Negru pe alb. Fara injurii, fara atacuri la persoana. Doar aratand reflectia in oglinda a societatii degradante de azi si ultimii pasi pana unde am ajuns.
Termenul de `futangeala afectiva` s-ar putea traduce oarecum prin urmatoare definitie: relatia sexuala intepersonala in care ambii parteneri isi desfasoare sentimentele intr-un mod recreativ, placut, fara a avea o anumita obligatie. Sau, altfel spus: `fuck-buddy`.
Daca fetele, intr-o mai mare masura, nu sunt familiarizate cu termenul, ca ele inca vor tandreturi, flori, bomboane, iesiri in oras si alte chestii derivate de aici, baietii sunt destul de incantati de cuvant. Pai de ce? Hai sa ne imaginam o partida de sex fara restricitii, cu o prietena foarte buna, care mai si arata bine, cu o oarece implicare afectiva [ cam minima ] si fara consecinte. Rezultatul? Relatia perfecta. Se pune mana pe telefon si se suna `za fuck-buddy`: `Alo, esti disponibila in seara asta? Ca eu am chef`. Iar raspunsul este, in majoritatea cazurilor, POZITIV. Who needs a girlfriend in this case?
Cu toate astea, am avut multe cazuri in care unul, daca nu chiar ambii parteneri, se implica pana la urma in relatie si o da in diverse. Adica de la o simpla chestie numita `sex` se ajunge iar la flori, bomboane, saruturi, bla-bla-bla. Asadar, relatie intre un `fuck-buddy` masculin si un `fuck-buddy` feminin sunt de durata sau nu? Probabil, mai mult in cazurile adolescentine, cand n-are nimeni timp de o relatie serioasa sau pur si simplu nu am chef sa isi construiasca una. Sau, si vorbesc aici de baieti, atunci cand trebuie `sa se dea in stamba` un tip pentru ca are o tipa cu care se culca cand are el chef, la un simplu click de telefon.
La fete … situatia nu este tocmai roz. Daca pentru un tip, futangeala afectiva este idealul lui, si un motiv extrem de bun pentru a fi numit de grupul de maimute din care face parte, MACHO … o fata este privita cu o oarecare restrictie. Adica cum? Ce fata e asta daca nu accepta ea o relatie clasica? Cum sa faca ea sex fara sa aiba un `commitment`? Poate sa fie ea desteapta, frumoasa, amuzanta, sociabila, daca face asta, pana la urma tot i se pune eticheta de CURVA.
Intrebare clasica, dar la care nimeni nu ofera un raspuns: de ce un tip fara obligatii este mare cuceritor, iar o fata cu aceeasi caracteristica este o parvenita? Pe ce criteriu?
Am observat ca mi se spune ca este in instinctul barbatilor sa aiba mai multe femei, pentru ca ei trebuie sa se reproduca. Asa cum in multe culturi, barbatii au mai multe sotii, tocmai in scopul de ar avea cat mai mult progenituri carora sa le transmita capacitatile sale ereditare. Dar de ce?
Daca eu sunt frumoasa si vreau sa fac, spre exemplu, 5 copii cu 5 tipi diferiti, pe care sa ii aleg cat mai bine, de ce sa fiu eu criticata?
Dar ne indepartam prea mult de subiectul acestui topic si nu are rost. O sa rezerv un alt post dedicat acestor `conceptii`.
Relatiile de `futangeala afectiva` sunt din ce in mai frecvente la persoanele care simt nevoia de sex, dar nu au un partener stabil. Din diverse motive. Prea putin timp liber pentru a intretine o relatie, o depresie recenta, bani etc.
Pe mine ma macina 2 intrebari:
Amantele se pun la `futangeala afectiva`? Cel putin in primul stadiu?
Ma trezesc de dimineata, mai pe la 2 asa, cu un chef de mers pe undeva infinit de limitat. Ma dau pana la urma jos din pat, ajung in sufragerie, bag un ochi: o vad pe bunica-mea in vizita. Pfoaaa! Clar. Ma duc, ma spal, ma imbrac, ma machiez, gata de plecare s-o ducem acasa.
Locul de plecare: Colentina
Destinatie: Giurgiului ( putin mai incolo de Eroii Revolutiei)
Toate bune si frumoase. Drum pe care, acum un an il faceam in 20 de minute duminica, azi, am reusit performanta de a-l parcurge cam in 40. Pai de ce? Pentru ca nea` Vanghelie [ domnu` care este ] s-a gandit el, ca daca tot trebuie sa asfalteze, sa scoata sosele definitiv. DEFINITIV! Si cum circula lumea? Pe tramvai, domle! Cu cat? Cu 15 (cinspe) la ora.
Chestia care m-a frapat a fost ca un `jmecher` cu un Megane da el sa mearga mai in fata si BUH! cade cu roata masinii de pe traseul tramvaiului. Injuraturi, telefoane, bagat si scos de organe reproducatoare si cam atat am prins. S-a pus verde la semafor.
Daca as sta in zona aia, pe buna dreptate ca m-as duce la liceu la domn` Director si i-as zice ca IEU imi bag picioarele in ea de scoala. Pai ce mama dracului? Sa fac eu 2 (doo) ore jumate dus si doo (2) intors? Ma mai trezesc ca mi-o mai si trage vreunul p-acolo seara cand nu sunt atenta.
Stiu, neinteresanta chestie. Amanunte, detalii.
[ desi, revenind cu un rand mai sus, daca ar fi un tip bun care mi-ar trage-o, sa mor de m-ar deranja. Pacat ca n-o sa fie asa. Fanteziile fetelor rareori se implinesc. Trist moment ].
Pentru a incununa cu succes momentul traversarii Giurgiul, am cautat ( cu inversunare) postul radio de manelele. Daca tot mergem ca tiganii, macar sa fim si noi unii.
