Bucuresti

Ma trezesc de dimineata, mai pe la 2 asa, cu un chef de mers pe undeva infinit de limitat. Ma dau pana la urma jos din pat, ajung in sufragerie, bag un ochi: o vad pe bunica-mea in vizita. Pfoaaa! Clar. Ma duc, ma spal, ma imbrac, ma machiez, gata de plecare s-o ducem acasa.

Locul de plecare: Colentina

Destinatie: Giurgiului ( putin mai incolo de Eroii Revolutiei)

Toate bune si frumoase. Drum pe care, acum un an il faceam in 20 de minute duminica, azi, am reusit performanta de a-l parcurge cam in 40. Pai de ce? Pentru ca nea` Vanghelie [ domnu` care este ] s-a gandit el, ca daca tot trebuie sa asfalteze, sa scoata sosele definitiv. DEFINITIV! Si cum circula lumea? Pe tramvai, domle!  Cu cat? Cu 15 (cinspe) la ora.

Chestia care m-a frapat a fost ca un `jmecher` cu un Megane da el sa mearga mai in fata si BUH! cade cu roata masinii de pe traseul tramvaiului. Injuraturi, telefoane, bagat si scos de organe reproducatoare si cam atat am prins. S-a pus verde la semafor.

Daca as sta in zona aia, pe buna dreptate ca m-as duce la liceu la domn` Director si i-as zice ca IEU imi bag picioarele in ea de scoala. Pai ce mama dracului? Sa fac eu 2 (doo) ore jumate dus si doo (2) intors? Ma mai trezesc ca mi-o mai si trage vreunul p-acolo seara cand nu sunt atenta.

Stiu, neinteresanta chestie. Amanunte, detalii.

[ desi, revenind cu un rand mai sus, daca ar fi un tip bun care mi-ar trage-o, sa mor de m-ar deranja. Pacat ca n-o sa fie asa. Fanteziile fetelor rareori se implinesc. Trist moment ].

Pentru a incununa cu succes momentul traversarii Giurgiul, am cautat ( cu inversunare) postul radio de manelele. Daca tot mergem ca tiganii, macar sa fim si noi unii.