Je t’aime .. mais non plus!

She had it all planned. All dreamed of. Every detail, every breath, every little piece of it. All she had to do now is to get one good night sleep and fade away into the dark. Releasing her soul, sacrificing it for eternity, she could run away from all of it. Oh yes .. she had it all planned out.
She went to her bed, watching closely the sheets, the pillow, the frame of the place where she has been sleeping for years. But no .. no more, no less. She is doomed. She knows it and she has to do something about it; everything was set up to the finest detail. The only left to do now is to get her last sleep.
She laid upon the bed, watching the ceiling, releasing her mind and and she took a deep breath. She will fall asleep now. And so she did.
Next day, the sky was blue. Too blue for an autumn day; suspicious. She got out off the bed, went to the bathroom, took a shower; she had to get off all the dirt that has been inside her for so long. She put on her make-up, got herself dressed and walked away. In her way, she forgot to lock the door; but it doesn’t matter anymore; it’s the last time she had been here.
She must meet him this day; they’ve been talking on the phone for hours, thinking of reconceiling … yes .. oh,yes, she will meet him. And she will take from him everything she ever wanted; everything she has dreamt of. And it is going to be beautiful, magnific .. so special that even an angel will stop his song just to watch the scene.
Two hours passed by. She went to the meeting place and faced him. She was absolutely amazing .. so beautiful, but somewhat .. devilish. He came towards her and kissed her. After that, in the next very moment, he collapsed. A blemish started to grow, bigger and bigger as the blood came out from him. And so did his life.
Taking his last breath .. he glared at her and asked:
- Why .. why did you do this to me? I … love you…
She raised her chin, shed a tear and said:
- Je t’aime. Mais non plus!
Before he died, she took the gun … which was stained by his blood, kissed it and put it next to her dead. Another tear ran out from her blue eyes. But it didn’t have life. Just water and salt. She looked up into the sky and asked for forgivness. And pulled the trigger.

When the police came, they found a note in the boy’s jacket: “Emily, will you be my devoted wife for ever? I am sorry for all I have done and I promise everything is going to change”.

But change never came, chance never showed up. Only the punishment.

Technorati Tags:
death, life, commitment, suicide, murder, ending

Lynx and Axe effect

So … the Lynx effect –> ideal woman as a character

And … this fucking Axe effect. [ M-am dat si eu cu Axe. O tipa nu s-a dat la mine. Not a single one! :-< *sighing* ]

Technorati Tags:axe, lynx, effect, ideal woman, dream

The machine is Us/ing Us

So .. this is the final version. Probably that many of you know it already, but I really think that it is worth seeing one more time.

I’n not the best … expect the worst.

Il citez aici pe Botzo pentru ca motto-ul e preluat de la statusul lui.
Totusi, mi-a dat o oarece idee.

Tendinta noastra umana este de a transcende spre ceva mai sus, chiar spre absolut daca am putea. Inconstienti chiar, suntem manati de instinctul nostru de a urca pe scara ierarhica atat de bine stabilita. Pentru ca noi, ca si oameni, ne tragem din animale. Doar cele mai bune gene se transmit mai departe. Cu toate acestea, valorile noastre, simturile noastre de supravietuire s-au alterat in modul in care au fost introduse principiile, asa cum au facut-o `Cele 10 legi ale lui Moise` [ si de aici o intreaga extrapolare. nu ma ocup de ea ].
Inca de mici, suntem invatati sa `fim primii`, indemna ce va fi accentuat pe masura ce vom creste. Primii la invatatura, primii la un concurs, primii care intra la liceu, la facultate samd. In ce masura conteaza totusi motivatia externa si cat cea interna? In mod natural, vrem sa fim mai buni, sa calcam in picioare, sa macelarim, dar cu toate acesta, cat la % din rol il are si societatea in care crestem? Probabil ca daca fiecare revista/ziar/publicatie pe care as rasfoi-o ar avea indemnul de `stai cuminte, intoarce si celalalt obraz`, ar fi altfel.
Personal, nu pot sa intorc si celalalt obraz. Nu suport sa imi fie ranit orgoliul, chiar daca intr-un mod subtil. Inca ma ghidez dupa principiul `care da primul, merge mai departe`. Barbar, primitiv. Si imi este in sange ca in clipa in care cineva ma raneste, sa ii intorc favoarea. As recurge la verbul ` a se razbuna`, dar .. nu neaparat. Un cuvant, o privire, o replica spusa la momentul potrivit este suficienta pentru a dobori un om cu un caracter slab. Avantaj eu.

Nu sunt cea mai buna, dar tind spre perfectiune. Nu sunt inteligenta intruchipata, dar ma cultiv, incerc sa aflu lucruri noi. Nu am experienta vasta de viata, nu am trecut prin multe, dar invat, merg mai departe. Nu iau poate cele mai bune decizii, dar imi asum raspunderea. Poate ca nu dau raspunsurile corecte mereu, dar sunt ale mele si consecintele lor se rasfrang asupra mea. Nu sunt mereu asortata, nu imi sta tot timpul parul drept, dar face parte din personalitatea mea.

Cat de mult trebuie sa ii induri omului de langa tine? Cum trebuie sa calci peste el? Si … in ce masura conteaza o prietenie? Pentru ca, cotidian vorbind, nu se mai pune accent; unitatea este care conteaza acum cand vrei sa aspiri catre `varf`. Spiritul de echipa devine un mare `bullshit`, pentru ca nu sunt capabili ca un singur om sa le rezolve problemele. Progres sau regres? Daca pana acum un singur om putea lua acele decizii, de ce maine, el va fi inlocuit cu o echipa formata din X insi? Asta presupune doua chestii:
a) ca pana acum persoana prima nu isi facea bine datoria si trebuie inlocuita. Atunci, de ce au tinut-o pana acum?
b) competenta celor X insi este cu mult superioara acelei prime persoane. Si, in conditiile de fata, de ce nu s-a gandit nimeni la decizia asta pana acum?

Daca eu am nevoie de o `armata` de oameni pe langa mine ca sa ma ajute la un proiect pe care eu l-as putea face si singur, poate chiar si mai bine, pentru ca ma ocup numai eu de el, devenind astfel mai bine inchegat, atunci inseamna ca respectul meu de sine trebuie sa scada, ca nu mai sunt la fel de bun pentru a-mi indeplini sarcina. Ceea ce inseamna un regres.
Momentan si, mai mult ca sigur, si in viitor, se pune accent pe `partnership`, pe comunitate si pe `teamwork`. Okey, toate bune si frumoase. Generatiile de astazi stau prea mult in fata calculatorului si nu mai ies din casa, ceea ce duce la o scadere a contactului cu lumea exterioara si, impliciti, o usoara salbaticire. Punandu-se accent pe termenul de `munca in echipa`, individul, ca o entitate bine definita, va trebui, fortat, sa socializeze sau va fi indepartat. Dezavantaj eu.
Mi se pare aberant. Toate cartile scoase despre `management`, `leadership` si alte chestii de genul asta, unde este multa vorbarie si unde nu se zice de fapt nimic, promoveaza munca privita ca un joc. Adica omul este un fel de copil mai matur un pic, care invata si el sa isi asume anumite responsabilitati. Dar, pana la urma, nu prea munceste. Hm .. ceea ce inseamna ca si pe mine, daca ma duce un pic capul, pot sa ma duc sa fac nu stiu ce chestie majora. Mda. Clar. Se duce lumea de rapa.

Vanator -> vanat. Relatie simpla. Invers nu se poate. Vanatul nu se poate intoarce impotriva vanatorului [ cu unele exceptii ]. In cazurile mai sus enuntate, inseamna ca atat vanatul, cat si vanatorul trebuie sa convietuiasca.
Si uite asa, in grupul asta de oameni `moderni`, ghidati dupa `legi de viitor` se mai gaseste cate unul de moda veche, care ii va calca pe capete pe toti ceilalti pentru ca stie DE CE, CUM, CAND, CU CE.

Sadic.

Relatie

Si inafara de postul de mai jos, trebuie sa am si o chestie serioasa. Am citit printre ultimele posturi ale lui Cristian, de pe voce.ro ceva ce m-a pus oarecum pe ganduri. O relatie inseamna perfectiune atata timp cat totul este intr-un bol de sticla si nu intervine nimic asupra lui. Sarutiri pasionale, plimbari, `indragosteli`. Momente in care nimanui nu ii pasa de cei din jur, ci se axeaza doar pe `axis mundi`-ul de atunci, cuplul. Primordial, intr-o ultima instanta, daca nu are legatura cu lumea exterioara.
Totusi, cand este momentul in care trebuie sa spunem `nu` acesti perfectiuni? Sa punem la incercare tot ce avem. Sa incepem sa socializam, sa lasam interferente sa-si faca loc. Sau … sa revenim cu picioarele pe pamant. Dar, in ce masura trebuie sa facem asta? In ce masura conteaza prietenia intr-o relatie? Sa fim mai intai amici la catarama, sa iesim, sa una, sa alta, sau mai intai iubiti si pe urma prieteni? Am vazut cupluri si cupluri. Oameni carora nu le-ai fi dat o relatie impreuna, nici pe departe, pentru ca nu se atingeau si oameni care erau atat de lipiti unul de celalalt incat nu vorbeau. Totusi .. ?
Comunicarea este esentiala. Si nu cea banala:
- Buna, iubito, ce faci? Merge bine?
- Da, iepuras, totul bine. Tu?
Pentru ca asta, inafara sa umple aerul cu ceva, nu este buna de nimic. Sa poti discuta orice cu omul de-alaturi, sa ii ceri sfatul intr-o problema, sa il rogi sa te ajute cu ceva. Aici este cheia. Ori am observat ca se pune accent prea putin pe asta. Oamenii incep sa devina tot mai superficiali, mai egocentrici si .. mai egoisti. Sunt putini cei care se gandesc si la partenerul lor inainte de a lua o decizie, sau de a spune ceva. Sunt si mai putini cei care pot recunoaste atunci cand gresesc si isi vor cere scuze. Dar … de ce?
Mai rasfoiesc si eu rar o revista de tipul `Cool Girl`. Si vad numai `sex`, `flirt`, `gossip`, `trend`. Predomina intrebarile:

• Ce e IN si ce e OUT in acest sezon?
• Cum imi pot folosi anticearcanul mai bine?
• Se potriveste fusta X cu bluza Z?
• Cum sa il cuceresc?

Dar nimeni nu intreaba: “Cum pot incerca sa il ajut in problemele familiale?” , sau “Simt ca relatia se raceste si ca nu imi spune anumite lucruri. Ce as putea face, pentru ca se inchide in el insusi?”. Nimeni, nimeni. Dar pe urma vin, cu o falca in cer si cu una in pamant, sa ceara sfaturi “Ne-am despartit! Ce pot face ca sa-l REcuceresc?”. Sa il asculti, asta ar fi o idee.

Poate ca publicul de gen masculin isi va simti orgoliul gadilat datorita a ceea ce voi spune. M-am saturat sa aud numai fete care exploateaza tipi, care stau cu ei ori pentru ca sunt frumosi, ori faimosi, ori ca au bani sau vreo scula mare. Sa vad atata falsitate si ipocrizie. Azi, un zambet nu mai este daruit fara un interes, asa cum o prietenie nu mai este intretinuta daca EA nu obtine ceva. Unde sunt sentimentele, bunul simt, melodramele de alta data, pe atat de penibile, pe atat de inflacarate si de adevarate?

De ce nu mai stim sa ascultam si sa intelegem?

Tech Tags: question answer dragoste relatie