Sarbatori, cucoane!

Desi sunt in spiritul sarbatorilor mai mult ca niciodata, pentru ca alerg si eu intr-un final dupa cadouri pentru prieteni, mi s-a cam taiat orice pofta de iesit din casa si de mers cu vreun transport in comun.
De ce?
Pai nici nu trec bine de usa blocului meu, ca dau de `gasca` mea din cartier, care stau si sparg seminte la modul propriu si ma saluta cu un `Ce faci, gagico? Ne vedem si noi?`. Dupa ce raspund un politicos `Nu, n-am timp!`, ma duc cu pasi repezi catre statia de 21. Stupoare, ori a trecut, ori nu vine. Ori vine plin. Cu o injuratura printre dinti si cu ghiozdanul in mana ma las presata pe scarile tramvaiului pentru minim 4 statii.
`Coborati, domle!`
`Dar nu cobor!`
`Atunci de ce stai in usa?`
`Pai si unde vrei sa ma duc?`
`Tineretul din ziua de azi ! [ bla-bla-bla ].
Si pe urma urmeaza ceva ce incepe ca un monolog adresat, dar ajunge sa fie un veritabil dialog despre cultura, educatie, bun simt si crestere. In unele cazuri, se ajunge pana si la regimul de guvernare. Extraordinar! Sa mai zica cineva ca noi nu stim istorie!
Daca am noroc sa raman cu telefonul prin buzunar, e bine. [ eu chiar n-am patit asta vreodata ]. Fiinda tramvaiul e plin pana la absurd, nu mai avem cersetori. Yey!
Plictisita, obosita, sictirita, gandindu-ma cu o foarte mare atentie daca mi-am intins cum trebuie fondul de ten ca sa ma remarce tipul ala dragut care se tine cu mana stanga de bara din dreptul meu, imi scot Ipod-ul din ghiozdan si bag un Maiden. Atunci cand nu stau pe scara in perioada asta, stau inghesuita pe undeva mai sus, unde am parte de un adevarat cocktail molotov de mirosuri! Numai asta e un motiv pentru care vreau M-A-S-I-N-A!
Enervata pana la urma la culme si cu o durere acuta de coloana, imi bag picioarele in tot ceea ce inseamna noul cod rutier, tarani, imbecili, lume care consuma degeaba aerul frumoasei noastre tari, idiot, prosti s.a.m.d si cobor la Obor. Trec de tiganii care tipa la mine `Mangaie-l pe Vasilica sa-ti poarte noroc!` si hopaaaa! ajung in gata metroului. Caut disperata cartela, cobor repede, compostez, prind metroul si tocmai cand ma pregateam sa ascult iarasi vreo melodie, vin cersetorii. Sau, mai nou, colindatorii. Am vazut ca cantecele [ stiu ca e cacofonie ] astea cu nasterea lu` Domnu` dau foarte bine la corazonul oamenilor.
Cum se opresc colindatorii din `cantat`, vine un pui de tiganus cu un acordeon. Ce tot canta el acolo, numai persoana lui stie. Suna destul de ok, apreciez faptul ca nu multa lume mai canta astazi la un asemenea instrument, dar … nu primeste bani. Decat de la manelistul ala din colt, cu un bling-bling la gat, trening Adidas si, inevitabil, adidasi Puma.
Scarbita, ma gandesc la cum dracului sa ajung mai repede nu-stiu-unde, la cat de aglomerat e in orasul asta. Pana sa inceapa neuronul meu sa functioneze, se anunta Victoriei, unde schimb spre Unirii. Iar de acolo, nimic special.
Cadouri, imbuleaza mare [ vreau sa vand si eu ceva in perioada asta de Craciun ], toata lumea sa cumpere fel si fel de chestii mai mult sau mai putin folositoare. Fara sa vreau, aud discutii inevitabile despre moda pantofilor/cizmelor aurii, a trend-urilor, a caselor de moda si a firmelor. Si mai aud si perle de genu` : `Magazinele se inchide la ora X` sau `Mi-ar place sa imi cumpar …`. NU va suparati, dar v-ati gandit sa mai deschideti si o carte?
Dezamagita din ce in des, imi plec capul, caut pachetul de tigari, ma duc afara si imi aprind o tigara. Langa mine, un tigan vinde: ceasuri, portofele, telefoane, parfumuri, bluze. Toate la un loc. Crezand ca nu ma observa, stau si fumez linistita in continuare. Spre NE-surprinderea mea, iar m-am inselat:
` Papusa, nu vrei un parfum?`
`Nu.`
` Dar un telefon?`
`Nu, ca am deja.`
`Hai ca sunt bune, chiar daca-s furate. Da-mi 2 milioane pe el si scapi de mine.`
` Nu auzi, domle, ca nu vreau?`
`Aolo, ce chitroasa esti!`
Si pleaca. Raman stupefiata. Doar … 2 zile si se termina. Nu mai vreau sarbatori, nu mai vreau aglomeratie, nu mai vreau nimic. Vreau un pat, o ciocolata calda si o carte buna. Greu, nu?